JRT made in Romania

Humphrey este un tânăr şi feroce JRT din Bucureşti. A inceput ca un ghem de blană caracterial şi zgomotos. Nu poţi să nu fii fermecat de asemenea mutriţă şi de toate pocinoagele pe care le face, în casă sau afară!

Fiind un JRT, adică inteligent, Humphrey a învăţat foarte curând cum sa folosească mutriţele lui expresive pentru a îi convinge pe ceilalţi să îi facă pe plac. stăpâna cea tânără, părinţii mai în vârstă, toată lumea i-a fost curând la picioare! Mâncare cu şi peste măsură, dulciuri, dormit în pat, muşcat de mâini, lătrat în casă, toate boacănele pe care le poate face un căţel alintat!

Numai cu o persoană nu au funcţionat aceste trucuri: cu stăpânul lui. Până aici i-a fost! Dar şi cu el nu e chiar rău pentru că iese mult la joacă, învăţăm lucruri noi care să ne ocupe mintea cea zburdalnică de la alte şotii, ne întâlnim cu alţi câini pe care îi putem impresiona cu gesturile de căţelandru plin de atitudine …

Humphrey intră acum într-o perioadă periculoasă din viaţa sa, în care disciplina e mai importantă ca oricând, dar nu disciplină oricum. Cu un JRT trebuiesc aplicate regulile unui dresaj bine făcut, indiferent că e vorba de house training sau dresaj utilitar:

1. Autodisciplina e la fel de importantă ca şi disciplinarea căţelului.

2. Consecvenţa este obligatorie în toate momentele, chiar şi în afara perioadei de dresaj propriu-zis.

3. Există un singur cap al haitei, iar acela este stăpânul (sau stăpâna) respectat(ă) de căţeluş încă din primele sale zile în familie. Pe acela trebuie să îl(o) asculte obligatoriu chiar şi cel mai indisciplinat căţel.

Ca un JRT să devină dintr-o drăgălaşă minge de blăniţă care animă atmosfera cu tot felul de giumbuşlucuri ca acesta:

într-un căţel disciplinat ca acesta:

este mult de lucru!Dar merită! Şi Humphrey, client fidel al ţarcului cu câini din parcul Herăstrău, îl va demonstra într-o zi pe deplin. Până atunci mai are bătălie grea cu propriile instincte şi cu hormonii la galop… Îi dorim succes!

dacă vă întrebaţi ce caută un motan pe un blog despre JRT… iată: JRT se pot înţelege foarte bine cu pisicile. totul este chestie de educaţie!

ah, da.

Terrierii Jack Russell au fost selecţionaţi pentru şi prin capacitatea lor de a călări pe crupa calului, în spatele stăpânului. se spune chiar ca John Russell împuşca câinii care nu reuşeau să se menţină pe calul în goană… Eu mai sper că e doar un zvon.

Ce e cert, este ca JRT au o relaţie deosebită cu caii… şi aici îi aşteptăm pe prietenii noştri să ne spună mai multe!

Standard FCI N°345 / 09.08.2004 / F

TERRIER JACK RUSSELL

Origine : Anglia.

Ţară de dezvoltare : Australia.

Data publicării standardului de origine în vigoare : 25.10.2000.

Utilizare : terrier de lucru, capabli să vâneze sub pământ. Excellent animal de companie.

Clasificare F.C.I. : Grupa 3 Terrieri. Secţiunea 2 Terrieri de talie mică. Cu probă de lucru.

Scurt istoric : Terrierul Jack Russell este originar din Anglia anilor 1800, datorită eforturilor reveredului John Russell (« Jack » este diminutivul de la John – N.trad). acesta a dezvoltat o formă de Fox Terrieri pentru a îi folosi atât pentru a alerga cu foxhounds cât şi sub pământ, pentru a fugări vulpea sau alte animale din vizuinile lor. Două varietăţi au evoluat cu standarde fundamental asemănăzoare cu excepţia diferenţelor de talie şi de proporţii. Cel mai mare, construit (vedere laterală) sub forma unui pătrat este cunoscut în prezent sub numele de Parson Russell Terrier (Terrierul Reveredului Russell) iar cel mai scund, uşor alungit în proporţiile sale, are numele de Jack Russell Terrier.

Caracteristici: Terrierul trebuie să prezinte o aparenţă generală vivace, alertă şi activă. Trebuie să impresioneze prin dispoziţia sa veselă şi fără teamă. De reţinut faptul ca Jack Russellul este un terrier de lucru şi trebuie să prezinte instinclele corespunzătoare. Nervozitatea, laşitatea sau agresivitatea exacerbată trebuiesc descurajate. Acest câine trebuie să se prezinte întotdeauna sigur pe sine.

Aparenţă generală : Un terrier rezistent, dur, tot timpul în alertă, măsurând între 25 şi 38 cm la greabăn. Lungimea corpului trebuie să fie proporţională cu înălţimea, prezentându-se ca un câine compact, echilibrat, întotdeauna în formă fizică bună, solidă.

Capul : Trebuie să fie bine echilibrat şi proporţional cu corpul. Craniul – plat, de lăţime moderată la urechi şi îngustându-se spre ochi. Stopul – bine definit dar nu prea accentuat. Lungimea botului de la las la stop trebuie să fie puţin mai mică decât distanţa de la stop la occiput. Trufa – neagră. Maxilarul – puternic, bine structurat osos, cu fălci musculoase.

Ochii: În formă de migdală, de culoare închisă, inteligenţi şi plini de viaţă.

Urechile : Urechi tombante, mici, în formă de V, purtate aproape de cap înspre înainte de textură şi grosime moderată.

Botul : Dentiţie puternică, cu dinţii superiori uşor deasupra celor inferiori (muşcătură în foarfecă).

Gâtul: Curat, musculos, de lungime potrivită, uşor lăţit spre umeri.

Membrele anterioare : Umerii trebuie să fie înclinaţi şi traşi bine spre spate, înguşti la vârfuri şi vizibili la greabăn. Membrele anterioare trebuie să fie puternice, drepte, cu articulaţiile aliniate corect. Coatele – poziţionate perpendicular pe corp şi cu multă libertate de mişcare în părţi.

Corpul : pieptul trebuie să fie puţin pronunţat, îngust, cu labele din faţă nu prea depărtate, cu o apaprenţă mai degrabă atletică decât masivă. Pieptul trebuie să fie suficient de mic pentru a fi cuprins în spatele omoplaţilor cu ambele mâini de un adult, atunci când câinele este în condiţie bună, de lucru. Spatele trebuie să fie puternic, drept şi, comparativ cu înălţimea terrierului, trebuie să dea o imagine echilibrată. Crupa trebuie să fie uşor arcuită.

Membrele posterioare : puternice şi musculoase, bine închegate, cu angulaţii bune şi echilibrate, pentru a oferi o mobilitate mare şi o propulsie bună. Privind din spate, gleznele şi călcâiele trebuie să fie drepte.

Labele : Rotunde ca de pisică, cu perniţe tari, paralele.

Coada : trebuie să fie inserată destul de sus, purtată vesel şi să fie proporţională cu lungimea corpului, de regulă de cca 10 cm lungime, asigurând o priză bună în mână.

Părul : scurt, dar nu într-atât încât sa nu îl protejeze de intemperii şi la deplasarea prin vegetaţia deasă. Se mai acceptă şi variantele cu păr aspru sau broken, dar fără a deveni lânos.

Culoare : Albul va predomina, cu pete rosii, maro sau negre. Nu se acceptă exemplarele tigrate.

Alura : Mişcarea trebuie să fie liberă, vioaie, bine coordonată, fără elemente stânga-dreapta. Văzut din faţă sau din spate, câinele trebuie să aibă doar mişcări în plan vertical.

Note :

1.Masculii şi femelele trebuie să fie întregi şi capabili să se reproducă. Câinii trebuie să aibă ambele testicule coborâte total în scrot.

2.Cicatricile şi rănile rezultate din accidente sau din muncă nu vor fi un prejudiciu pentru şansa terrierului în ring decît dacă îi jenează mişcările sau capacitatea de lucru sau de reproducere.

3. Pentru o jurizare mai uşoară, terrierii sunt împărţiţi, după înălţimea la greabăn, în două grupe : 25-31,7 cm şi 31,7- 38 cm.

Un terrier Jack Russell nu trebuie să aibă caracteristici pronunţate ale altor rase.